CONFERINTA NATIONALA A MEDIATORILOR 19-20.11.2010.

MEDIEREA – VERIGA LIPSA A PACII SI ARMONIEI IN SOCIETATEA ROMANEASCA

,,OCHI PENTRU OCHI SI… LUMEA VA SFARSI OARBA” (Ghandi)

Cu sprijinul ,,generos si dezinteresat al mai multor oameni de bine’’, teoria dialectica a unitatii si luptei contrariilor a fost perfectionata si transformata intr-un mod cat se poate de original devenind, in varianta romaneasca, teoria permanentei conflictului sau ,,conflictul ca stare normala, de fapt”. Am evoluat rapid de la :,,sa moara capra vecinului’’ la: ,,mai bine sa moara vecinul, ca sa-i luam noi capra” si foarte multi dintre noi au inceput o cursa contracronometru pentru construirea unei lumi proprii, in care sa se simta cat mai stapan si in care bunastarea, fericirea si confortul personal au fost cladite, de cele mai multe ori, pe lespedea sub care se odihnesc, speram doar temporar, valori precum: competenta, cinstea, omenia, modestia, spiritul de comunitate, patriotismul si, nu in ultimul rand, chiar bunul simt. Dupa 20 ani de ,,furat caciula unii, altora” efectele acestui model de existenta sunt, in mod vizibil, dezastruoase si ne pun pe noi, protagonistii acestui teatru absurd in lumina, cel putin jenanta, a unor intrebari de genul: -puteam sa procedam si altfel?; -avem, fiecare dintre noi, vreo responsabilitate pentru acest rezultat?; si, ceea ce este cel mai important, -suntem in stare si avem vreo posibilitate de a indrepta lucrurile? Am facut acesta introducere pentru a puncta si fixa nivelul de la care noi, mediatorii, suntem chemati sa ne asumam macar o parte din uriasa sarcina de a restabili normalitatea si de a reaseza la locul ei scara valorilor in societatea romaneasca. Pentru a realiza acest lucru trebuie sa evitam sa cadem in capcana care a condus ca Romania sa devina ,,Patria paradoxului” in care avem o multime de invatatori si profesori dar foarte putini dascali, foarte multi purtatori ai sutanei dar putini preoti, multi medici dar si mai putini doctori si zeci de mii de juristi intr-o tara in care dreptatea umbla cu capul spart, sprijinita in carje dar, binenteles, legata la ochi… iar exemplele pot continua.

Desi sunt un nou intrat in profesie, am fost si raman foarte interesat de aparitia si, mai ales de evolutia Medierii, precum si un observator constant al eforturilor depuse de o parte din actuala conducere a CdM, incepand cu multi ani in urma, in promovarea si afirmarea acestei profesii. Am retinut ca, in actualul context social-economic, singura politica posibila este aceea a pasilor marunti si a castigului dupa principiul: cate putin dar in fiecare zi…precum si faptul ca, lumea mediatorilor proveniti si ei din lumea reala, nu-i asa, nu se poate deosebi prea mult de aceasta. De ce spun asta? Pentru ca am aflat, ca si dvs de altfel, din numeroase si diferite surse ca intre mediatori exista conflicte si ca, ceea este surprinzator si grav totodata, este ca unele din acestea sunt chiar in instanta! Cunosc direct sau indirect pe foarte multi dintre dvs si stiu ca optiunea pentru mediere se datoreaza unei structuri sufletesti si trasaturi de caracter care presupun, in primul rand generozitate, toleranta, dorinta de a face bine precum si un minim de vocatie pentru aceasta profesie. Cum putem atunci, explica si califica aceste lucruri fata de cele expuse mai sus?

Va rog sa-mi permiteti sa invit cu toata deferenta cuvenita, aici si acum, pe toti cei implicati in aceste conflicte ca, incepand de luni 22.11.2010, sa adreseze instantei cererea de suspendare a tuturor proceselor ca urmare a optiunii partilor pentru procedura de mediere si sa-si aleaga unul din mediatorii romani sau, daca nu au incredere, chiar internationali pentru demararea imediata a acesteia. Fac un apel sincer la dvs si va rog din nou, in numele si cu asentimentul celor prezenti, sa tragem o linie, sa punem punct si sa facem un prim ,,caz scoala” din rezolvarea conflictului mediatorilor iar acest lucru sa fie facut public si cu publicitatea care sigur nu va lipsi intr-o asemenea situatie. Este imperios necesar sa demonstram tuturor ca putem gestiona si rezolva in spiritul profesiei noastre propriile neintelegeri si astfel vom prezenta cel mai bun exemplu si un pertinent argument in alegerea medierii de catre toti cetatenii aflati in diferite conflicte. Medierea nu-si va putea realiza si indeplini misiunea si rolul social extraordinar de important si benefic pe care si le-a asumat, daca mediatorii vor persista in a mentine actuala situatie. Nu vom putea sa realizam ceea ce ne-am propus, ca profesie si nici sa fim luati in seama la modul serios, daca nu ne organizam si functionam dupa reguli si norme foarte clare, precise si general acceptate, in care interesul personal al mediatorilor cu cel al Medierii, in general ,sa fie armonizate, unite si, foarte important, cu o singura si puternica voce, care in mod sigur va fi atat auzita, ascultata cat si, mai ales, respectata. In acest context, supun atentiei si dezbaterii, chiar ulterioare acestei conferinte, cateva propuneri:

1. Fara a aduce atingere dreptului la asociere deja consacrat propun ca, la nivelul fiecarui judet sa existe o singura structura profesionala a mediatorilor –asociatie, colegiu, consiliu, etc- care sa fie in masura sa reprezinte interesele Medierii si ale mediatorilor in raport cu toate institutiile judetului respectiv –instante, parchete, politie, si toate celelalte structuri teritoriale si locale ce pot avea un rol activ in sprijinirea si promovarea medierii.

2. Statul poate si trebuie sa se implice in promovarea medierii. Acceptand premisa, legiferata deja, a neobligarii cetateanului la o cheltuiala suplimentara in legatura cu medierea trebuie sa privim problema in primul rand sub aspectul eficientei in cheltuirea si economisirea banului public chiar de catre stat. Stim ca, in raport cu necesitatile, banii au fost si vor fi intoteauna insuficienti dar sunt etape in care trebuie sa ne alegem cu atentie prioritatile si este momentul acum, sa solicitam statului prin institutiile sale, sa analizeze ce este mai ieftin de suportat: un proces judiciar sau o mediere? Daca raspunsul este usor de anticipat ar trebui si usor acceptat si atunci implicarea statului in sprijinirea si promovarea efectiva a medierii prin decontarea cheltuielilor in cazurile care aglomereaza cel mai mult justitia, rezolvate prin aceasta procedura, ar trebui sa fie doar o chestiune de zile sau maxim cateva saptamani.

3. Statul nu se va lasa usor convins sa scoata bani pentru mediere cand la usa lui bat maini mult mai puternice si unite decat ale mediatorilor. Depinde insa de noi sa-l convingem si va propun sa luam ca model de succes in implementarea unei idei ce a devenit apoi realitate, SMURD-ul dr. Raed Arafat. A inceput ca un ONG privit cu suspiciune, neincredere, sau chiar zambete ironice din partea mai marilor din M.S. sau M.I. si, prin multa daruire, perseverenta dar si prin onestitate si competenta a ajuns in prezent o institutie a carei eficienta, utilitate si importanta este acceptata, recunoscuta si apreciata de toata lumea. Plecand de la acest model trebuie regandita si construita atat strategia de dezvoltare a medierii cat si modalitatea de selectie si alegere a celor mai potriviti dintre mediatori care sa fie in masura ca, prin intelepciune, echilibru si competenta sa conduca implementarea acestei strategii spre binele profesiei si al slujitorilor ei. Propun astfel ca, urmatoarele alegeri pentru CdM sa se faca dupa o perioada de prezentare a candidaturilor si strategiilor fiecarui candidat respectand principiul fundamental al democratiei – votul deschis, liber exprimat, inclusiv prin mijloacele moderne de comunicare, sms, email, posta.

Cu multumiri pentru timpul acordat, Ion Constantin